CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 615 / 2011

Dosar nr. 673 / 2011

AVIZ

referitor la proiectul de Lege privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare

Analizând proiectul de Lege privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.141 din 02.06.2011,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea unor măsuri pentru combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de actele normative în vigoare.

Prin conţinutul său normativ, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.h) din Constituţia României, republicată, iar în aplicarea dispoziţiilor art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. Analizat din perspectiva dreptului european, proiectul de lege nu reprezintă transpunerea unei directive sau a unei decizii europene şi nici nu are drept finalitate crearea cadrului juridic necesar punerii în aplicare a unui regulament adoptat la nivelul UE.

Totuşi, întrucât obiectul de reglementare cade sub incidenţa mai multor documente juridice sau programatice ce statuează, în cadrul Pieţei Interne, regimul Liberei circulaţii a mărfurilor - segmentul substanţe periculoase - se impune ca proiectul să fie analizat sub aspectul compatibilităţii cu principiile generale de drept european ce reglementează acest domeniu.

Libera circulaţie a mărfurilor reprezintă unul dintre principiile de bază ale organizării şi funcţionării Pieţei Interne, statuat de art.28 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene -TFUE- (fost art.23 şi următoarele din Tratatul de la Amsterdam), principiu care, la nivelul dreptului derivat, a fost dezvoltat în timp printr-o legislaţie vastă, unitară şi coerentă, în baza căreia s-a instituit comerţul nerestricţionat al produselor, în tot spaţiul european.

Cu toate acestea, pentru mai multe categorii de produse/ substanţe care prezintă particularităţi specifice, a fost adoptat un regim juridic distinct, armonizat şi relativ unitar, cu o finalitate complexă, şi care a realizat normarea utilizării acestora în condiţii de securitate şi de protecţie a consumatorilor şi a mediului, garantând, în acelaşi timp, şi asigurarea, în anumite condiţii, a liberei lor circulaţii în spaţiul economic european.

Prin urmare, produsele identificate ca prezentând riscuri în utilizare trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe, printre care şi stabilirea de standarde tehnice unitare, certificarea şi definirea acestora, precum şi îndeplinirea unor proceduri şi formalităţi de către persoanele ce sunt implicate în comercializarea sau utilizarea lor.

În acest sens, sunt relevante reglementările europene în domeniul produselor chimice periculoase, droguri şi precursori de droguri, substanţe farmaceutice, substanţe cosmetice, produse şi amestecuri destinate cercetării şi dezvoltării ştiinţifice şi care nu sunt puse pe piaţă, substanţe psihotrope şi substanţe psihoactive etc. şi care au determinat alinierea legislaţiilor statelor membre la un regim juridic relativ unitar şi armonizat.

Majoritatea acestor reglementări identifică sau nominalizează expres, fie în dispoziţiile introductive, fie în conţinutul anexelor, produsele sau substanţele al căror regim juridic îl reglementează sau la care fac trimitere. Trebuie însă precizat că există şi reglementări cu caracter generic în care aceste produse nu sunt identificate la modul concret, ci sunt prezentate numai prin prisma efectelor negative sau gradului de periculozitate pe care îl poate reprezenta utilizarea lor în condiţii aleatorii.

Semnalăm că cele mai importante reglementări europene referitoare la aceste produse au fost deja incluse în legislaţia internă, fie prin intermediul actelor normative de transpunere, cum ar fi Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu modificările ulterioare, fie prin crearea cadrului juridic administrativ necesar punerii în aplicare a regulamentelor sau deciziilor europene, şi ne referim, în principal, la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri.

În acest context juridic, având în vedere că proiectul nu îşi propune nici să transpună şi nici să pună direct în aplicare elemente de drept european, avizarea proiectului de lege implică, din perspectiva dreptului european, verificarea compatibilităţii cu principiul ce statuează libera circulaţie a mărfurilor pe piaţa internă.

Aparent, având în vedere că regimul juridic propus prin proiect impune îndeplinirea mai multor proceduri/formalităţi necesare introducerii pe piaţă a acestor produse, se poate interpreta că aceste măsuri ar reprezenta bariere în calea liberei circulaţii a mărfurilor şi s-ar putea pune problema nerespectării dispoziţiilor art.28 şi următoarele din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene -TFUE.

Cu toate acestea, având în vedere gradul de periculozitate al acestor produse, determinat de faptul că utilizarea lor necontrolată poate avea efecte extrem de dăunătoare pentru sănătatea publică, şi/sau pentru sănătatea şi securitatea mediului, reglementările s-ar încadra în categoria excepţiilor statuate de art.36 din TFUE, conform căruia „Dispoziţiile articolelor 34 şi 35 nu se opun interdicţiilor sau restricţiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a plantelor ...”. Din aceste considerente, apreciem că dispoziţiile proiectului sunt compatibile cu principiul ce reglementează libera circulaţie a mărfurilor statuat de dreptul european şi se încadrează în limitele stabilite de acesta.

3. La art.2 lit.e) şi f) este necesară reformularea textelor, întrucât, potrivit dispoziţiilor art.49 alin.(2) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o enumerare distinctă, marcată cu o literă, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare şi nici alineate noi. Observaţia este valabilă şi pentru art.5 alin.(1) lit.a).

4. La art.3 alin.(3) este necesară reformularea normei, întrucât din text nu rezultă cu suficientă claritate ce anume semnifică noţiunea de „scop declarat”. Avem în vedere că proiectul nu prevede obligaţia „declarării scopului” folosirii produsului în sarcina nici unei persoane. Precizăm că această noţiune este utilizată şi în cuprinsul art.4, care trebuie, de asemenea, reanalizat şi reformulat.

5. La art.10, pentru precizia normei, expresia „în condiţiile legii contenciosului administrativ” trebuie înlocuită cu sintagma „în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”. Observaţia este valabilă şi pentru art.13 alin.(3), referitor la expresia „în condiţiile legii”.

6. La art.15 alin.(3), expresia „cu excepţia art.28 şi art.29” nu este corectă şi trebuie eliminată, întrucât, potrivit art.28 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii numai dacă actul normativ de stabilire a contravenţiilor prevede în mod expres această posibilitate. Prin urmare, întrucât în materie contravenţională, regula o reprezintă, în prezent, neacordarea contravenientului a posibilităţii achitării, pe loc sau în termen de 48 de ore, a jumătate din minimul amenzii, nu se justifică excluderea expresă de la aplicare a dispoziţiilor art.28 şi art.29 (care se referă la modalitatea de plată a jumătate din minimul amenzii în cazul în care actul normativ prevede această posibilitate, dacă prin acelaşi proces-verbal sunt constatate mai multe contravenţii).

7. La art.22 alin.(2), pentru asigurarea posibilităţii operatorilor de a depune cererea de autorizare, însoţită de documentaţia necesară, propunem ca textul să prevadă un termen, de la intrarea în vigoare a normelor prevăzute la art.12, în care respectiva cerere să poată fi depusă. Propunem următoarea formulare „... se depune în termen de ... zile de la data intrării în vigoare a normelor”.

La alin.(3), pentru rigoarea exprimării, sintagma „Dispoziţiile alin.(1) al art.15” trebuie înlocuită cu expresia „Dispoziţiile art.15 alin.(1)”.

8. Semnalăm că informaţiile referitoare la modalitatea de adoptare a legii nu pot fi prevăzute în menţiunea din finalul proiectului. Precizăm că, potrivit art.45 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiva menţiune este o menţiune de transpunere a actelor juridice ale Uniunii Europene. Or, prin prezentul proiect nu se realizează o transpunere a unor astfel de acte juridice, ci se adoptă o reglementare tehnică, în sensul Directivei 98/34/CE. Întrucât art.12 din directivă impune ca, în cazul în care statele membre adoptă o reglementare tehnică, aceasta să cuprindă o trimitere la Directiva 98/34/CE, apreciem că informaţiile din menţiunea din finalul proiectului trebuie prevăzute în cuprinsul unui preambul. Precizăm că, pentru rigoarea exprimării, sintagma „preluate în legislaţia naţională” trebuie înlocuită cu expresia „transpuse în legislaţia naţională prin”.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.615/2.06.2011